Jurnal

”Alo? Care sunt problemele orașului?”

4 mai 2016

Primesc adineauri un telefon. Pe fix. Acolo unde nu mă sună decât 5 persoane, cel mult, și toate din familie. Și, între orele 10-17, și niște generoși de la call center-uri care-mi oferă tigăi, invitații la evenimente de lansare, cine și prânzuri, toate gratuite, ca să-mi vândă, mascat fără niciun strop de subtilitate, ceva foarte scump și foarte îndoielnic calitativ. Dar mă rog, nu asta era ideea principală, ci că duduia de azi, după ce-a dat duios un ”Bună ziua!” și-a întrebat dacă-i familia Bohan, mi-a zis că mă sună din partea domnului XY, candidat la primărie, care ar dori să ia aminte despre problemele orașului. ”Așadar, care sunt problemele orașului,?” m-a întrebat ea, probabil c-o fluturare din gene care mi-a scăpat din vederea încremenită de… un amalgam de sentimente.

Zău, nu știu cum aș putea să numesc asta. Dar mi se pare o chestie urâtă. Pentru că eu m-am simțit ca un copil la școală cu lecția neînvățată. ”Deci, care sunt problemele orașului?” aduce teribil cu momentele alea penibile de la examene când știi că ai citit în carte, dar nu-ți aduci aminte decât că erau 3, 5, 7 sau mai multe, notate cu liniuță, de la capăt. Și, dincolo de intenția care-o fi fost ea bună –deși până acum, desigur, nu m-a întrebat nimeni ce părere am eu vis-a-vis de ce se-ntâmplă în comunitate-, mie mi s-a părut că accentuează durerea-n posterior pe care o au unii cu autoritate față de ce cred cetățenii. Pe principiul ”hai să-i sunăm, să-i întrebăm, oricum n-or să știe, dar măcar să nu zică cineva că nu-i băgăm în… seamă”.

Sunt sceptică, recunosc. Politica e o chestiune de care mă țin deoparte. Dar acum, că m-am confruntat cu situația de-a mă simți prost pentru că nu știu care-s problemele orașului (zău, ce nesimțire din partea mea!), parcă m-am scârbit și mai tare. Că de-aia vrei s-ajungi primar, pentru că știi care-s problemele orașului și ai un plan pentru asta, nu ca să mă-ntrebi pe mine. Iar dacă eu am ceva de anunțat, o să anunț, o să reclam, o să trimit mail-uri, o să mă revolt public. Și mai eficient ar fi să iei atunci atitudine, când am eu nevoie, nu când bat alegerile la ușă și-ai tu nevoie de voturi. Că nu stă nimeni cu listuța pregătită pe măsuța de telefon, așteptând clinchetul salvator, ca să-ți ofere ție pe tavă informațiile sintetizate. Sau… da?

N-am vrut să scriu despre politică. Dar o zguduire neprevăzută de Zen a cerut să fie redactată. Și, poate, cu ocazia asta, îmi dați și voi idei ce să spun, dacă mă mai sună vreodată cineva, din partea cuiva…

Articole pe aceeasi tema:

1 Comentariu

  • Raspunde Ileana 5 mai 2016 la ora 16:35

    E destul de ciudat si sa suni oamenii si sa-i intrebi pe fiecare in parte care cred ei ca sunt problemele cu care se confrunta societatea actuala. Totusi, daca scopul acestui apel era chiar unul de a completa aceste lipsuri ale orasului respectiv, atunci as fi gasit util ca fiecare cetatean sa incerce sa ofere cateva detalii. Ar fi ideal daca fiecare primar ar opta pentru o asemenea modalitate de a se interesa de zona pe care ar urma s-o coordoneze.

  • Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.