Advertoriale

De ce port bijuterii

17 iunie 2016

Nu e un secret că-mi plac bijuteriile. Unii le-ar spune gablonțuri, dacă se uită mai atent și, eventual, și cu un ochi mai critic, la colecția mea de accesorii pe care le scot mereu în lume, încercând să le asortez la starea mea de spirit sau la feelingul pe care aș vrea să-l generez celor din jurul meu atunci când mă văd sau când, de fapt, (ei) văd bijuteriile…

Cât timp am parcurs modulul de pediatrie, mi-am scos de la naftalină toate floricelele colorate. Și cerceii cu Aiurel, și brățăricile zornăitoare. Și, recunosc, am avut mare succes. Copiii i-au remarcat imediat, și mulți au zâmbit instant, recunoscându-l pe prietenul ursulețului Winnie, iar asta mi-a făcut și mie, de multe ori, ziua mult mai frumoasă.

Doar că eu nu dețin în ”garderobă” numai cercei colorați. Am și cercei cu perle fine, pe care îi așez la ureche la ocaziile speciale. Am brățări subțiri, pe care mi le potrivesc la-ncheietură la evenimente festive. Și, de multe ori, îmi asortez la ele -involuntar- și o atitudine potrivită, pe măsura modelului, și-a culorilor, și-a lucrăturii fine și splendide.

Mai am, însă, de adăugat varietăți și modele și nu mă sfiesc să-mi upgradez colecția atunci când se ivește ocazia. Iar dacă ar fi să numesc ceva ce-mi lipsește cu desăvârșire, atunci aș adăugat negreșit pe listă verighete si inele de logodna (mă mulțumesc și cu câte o bucată din fiecare, hihi!), piese a căror alegere e întotdeauna altfel, cu semnificații de suflet, care rămân dincolo de culori, de model, de alegeri în ton cu ocazii și dispoziții.

Mie-mi plac bijuteriile și știu că ele mă reprezintă. Voi le preferați? Le cumpărați? Le purtați? Și dacă da, de ce?

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.