Jurnal

Am deschis!

20 octombrie 2016

openLa un bilanț efectuat pe nepusă masă, am concluzionat că am avut, așa, o perioadă-n care am dat bir cu fugiții în lume. M-am scuturat de cuvinte și de lirismul sub care mi-am așezat niște ani frumoși și, într-o zi, cu rucsacul în spate (pardon, cu poșeta atârnată pe-antebraț, de fapt), am decis că-s destule cuvinte în viața mea și prea puține fapte. Așa că am dat mai rar cu subsemnata, am descris mai puțin din ce mi s-a mai întâmplat, am îndurat cu stoicism, în liniște, tot soiul de nedreptăți, și-am spus, cu mândrie, în sinea mea, că astea se cheamă ”maturizare”. Iar uneori, dar numai câteodată, când am simțit că nu mai încap în propria piele de prea multe idei (și, între noi fie vorba, erau mai mult revolte), mi-am permis luxul de a-mi vărsa năduful nu din dorința de-a mai așeza pe acoperișul lumii echivalentul în plumb a încă vreo două nemulțumiri, ci în speranța că relatarea mea poate va așeza un zâmbet –chiar și amar- celor care știu, măcar tangențial, cam ce-a vrut să spună autoarea.

Dar acum vreau să spun mai multe. Mi-am renovat ”căsuța” după chipul, asemănarea și ideile personale și v-aștept, să dezbatem, să discutăm, să-nvățăm unii de la alții, fără să ne spurcăm, fără s-aruncăm cu noroi, fără să ne facem unii altora viața mai amară, chiar și pentru câteva clipe. Pentru că n-avem decât una și-atunci… de ce s-o risipim în zadar?

Foto: http://handmade-heaven.nl/

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.