Jurnal

Dimineți de toamnă, dimineți de octombrie

27 octombrie 2016

picmonkey-collageIubesc toamna. Știu, o să-mi spuneți că sună a clișeu (e un cuvânt foarte popular acesta…), că nu e ceva spectaculos, toți iubim toamna cumva, dacă e să ne luăm după frecvența cu care sunt share-uite și postate peisajele arămii pe rețelele de socializare. Doar că eu mă dovedesc constantă în dragostea mea și, an de an, o părticică sadică din mine tresare zglobiu când pică prima frunză. Iar dincolo de asta, ca un făcut, în fiecare toamnă îmi răsar în cale argumente noi, care țin dragostea asta vie, ce paradox!, într-un anotimp care se asociază cu moartea…

Unul dintre motivele pentru care îmi place toamna e frigul, pentru că eu așa am constatat că funcționez (în materie de muncă) mai bine. Nu căldura excesivă mă face să fiu productivă -mai degrabă asta mă îmbie la vacanță, și la relaxare, și la visat, și la privit plaje pustii, nesfârșite, sub atingeri de soare prietenos-, ci temperaturile scăzute pentru care nu mă îmbrac niciodată corespunzător (nu mă întrebați de ce…) și care mă fugăresc către locuri încălzite și primitoare unde mă pot desfășura în deplinătatea tăcută a gândurilor… Cum ar fi bibliotecile.

Și într-acolo mă pornisem cu gândul astăzi dimineață, într-o fereastră care mi s-a ivit din întâmplare și de care îmi propusesem să profit neapărat, studiind cu migală una, alta. Numai că, într-o străfulgerare de gând, mi-am permis o abatere de la planurile mele realizate minuțios și-am făcut un ocol prin Copoul stropit de ploile nesfârșite ale ultimelor zile de octombrie. În pustiul aleilor acoperite de frunze galbene, mi-am amintit că natura are dinamica ei, că vara te desparți de ea într-un fel ca s-o regăsești, peste timp, altfel, deși e exact aceeași (ce chestie!). Și mi-am spus că-i la fel și la oameni, că și pe ei îi lăsăm uneori într-un fel, ca apoi, peste timp, să-i găsim mai bine, sau mai rău, sau, cum se-ntâmplă de multe ori, să nu-i mai găsim deloc…

Ar trebui să ne facem mai des timp pentru lucrurile care contează cu adevărat. Dar în alergătura noastră uităm mereu ”ar trebui”-urile pe care le știm, în contabilitatea lor dureroasă, atât de bine. Așa că, după revelația asta cu miros viu de pământ acoperit de bălți, mi-am scuturat gândurile înnorate cu o cafea caldă pe care am plimbat-o, în semn de recunoștință, prin orașul nostru atât de iubit, atât de blamat…

Iubesc toamna. Și, uneori, mi se pare că mă iubește și ea pe mine.

Foto: arhiva personală

Articole pe aceeasi tema:

5 Comentarii

  • Raspunde Anti-Octombrie | T&T, j-ul de sub punct 28 octombrie 2016 la ora 9:55

    […] cu vreun codru de paine, dar nu ai de unde sa-i dai si te copleseste un sentiment de compasiune. Ei, e frumos in octombrie, A.B. […]

  • Raspunde Dana 28 octombrie 2016 la ora 10:07

    Mie imi place caldura, cu soare mult si grade in termometre…dar are si toamna farmecul ei daca iti faci timp sa o vezi.

    • Raspunde Alexandra Bohan 28 octombrie 2016 la ora 18:24

      Dana, și mie-mi place căldura, dar la productivitate face mai bine frigul. Cred că toată chestia e să învățăm să ne bucurăm de fiecare clipă, fiecare vis, fiecare anotimp.

  • Raspunde T&T 28 octombrie 2016 la ora 10:32

    Îhî…vezi sa nu! E frig, ploua si e urat! Atat intelege materialistul din mine din octombrie!

    • Raspunde Alexandra Bohan 28 octombrie 2016 la ora 18:23

      T&T, am citit, am luat aminte, am trimis o rază de soare pe-o frunză în cădere. 🙂 Sper s-ajungă și… să-ți facă lumină în drum!

    Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.