Jurnal

Somnul nostru cel de toate zilele

1 noiembrie 2016

somnAm avut o perioadă în care nu puteam să dorm noaptea. Pur și simplu, indiferent de ora la care concluzionam că e cazul să închei ziua, la 3 dimineața, cu precizie de ceas elvețian, organismul meu decidea că e cazul să-și intre în activitate. Nu știu dacă vi s-a întâmplat, dar e teribil de enervant. Pentru că nu reușeam să adorm la loc, stăteam aproximativ 2 ore fie cu ochii în tavan, fie scroll-ând news feed-ul (pentru că te plictisești pe întuneric și pentru că un bec e prea puternic, telefonul e o alternativă mai comodă), pentru ca mai apoi, epuizată că am eșuat în tentativele mele de odihnă, să izbutesc să ațipesc pentru cel mult o oră. Până în zorii nesuferiți care păreau să vină mult prea devreme.

Trezirile deveniseră destul de chinuitoare, mai ales că eu sunt o persoană care iubește diminețile. Și, în consecință, la prânz era necesar un supliment de somn… cu o valoare estimativă de două ore, cam cât iroseam în toiul nemilos al nopților care nu voiau să-mi fie aliat la nevoie.

Aproape toată vara am dus-o așa. Am încercat să aplic sfaturi ieftine și la îndemână, cum ar fi să nu mai folosesc tehnologie înainte de culcare, să citesc cărți, nu statusuri, să beau mai multă apă, să-ncerc cu lapte sau ceai, să scap de stres etc. etc. etc., dar la un moment dat am capitulat. Mă săturasem. Nu găseam cauza, nu reușeam să tratez simptomele, am mizat că lucrurile se vor schimba atunci când îmi voi relua programul fix de la facultate ca și cum asta ar fi fost exact ce-mi trebuia mie, dar momentan indisponibil, reveniți peste ceva timp.

Între timp a început și facultatea, mi-am reluat programul (cât de cât) fix de lucru, și, surprinzător, am constatat că problema mea cu somnul nu mai există. Dorm până dimineața, nu mai port semnele încercănate ale insomniei mele, și, dacă am ajuns până aici, am decis că e cazul să renunț și la power nap-ul de 2 ore. Așa că, recent, am decis să tratez ispita pernei cu o cafea administrată cam pe la prânz, care să mă țină departe de tentația de a-mi acorda o pauză somnoroasă în miezul zilei.

Recunosc, o perioadă a funcționat. Numai că soarta a făcut să-mi iasă-n cale și mai multe task-uri solicitante care m-au adus în ultima vreme la somn târziu în noapte, cu aceleași treziri constante dimineața devreme. Și acum câteva zile, obosită peste poate, profitând de un duș cu ploi calmante, mi-am programat două ore doar pentru mine ca să… le dorm. Un adevărat răsfăț, mai ales pentru că-mi place ploaia, și mai ales pentru că astrele păruseră să se alinieze, iar toate datele problemei se potriveau perfect cu datoriile mele somnoroase.

Numai că știți și voi zicala aia cu subiectul ”karmă”. Așa se face că, deși aveam toate piesele aparent în perfectă sincronizare, eu n-am reușit să adorm niciun pic, obținând doar o foială inutilă și foarte enervantă pe care m-am văzut nevoită s-o întrerup pentru ceva mai… productiv. M-am ofuscat un pic, m-am întrebat de ce, n-am primit niciun răspuns, m-am resemnat cuminte, și-apoi mi-am văzut de treabă, până s-a făcut ora (mea) târzie de somn.

Astăzi, însă, am contabilizat experiența mea cu somnul pentru că un căscat sâcâitor m-a luat prin surprindere în drum friguros spre casă. Și asta mi-a amintit că, uneori, just because the shoe fits, doesn’t mean you have to wear it. Probabil că așa a fost și cu șansa mea de-a-mi recupera decent orele de somn, care s-a nimerit, dar nu prea s-a potrivit, asta e, poate altă dată.

Totuși, pentru orice eventualitate, niște sfaturi, ceva, pentru un somn eficient și garantat aveți? Că n-aș vrea să mai ratez și altă dată o șansă de-asta care promite să fie din ce în ce mai rară, pe cale de dispariție…

Foto: huffingtonpost.com

Articole pe aceeasi tema:

3 Comentarii

  • Raspunde Viata merita traita, nu dormita! | T&T, j-ul de sub punct 2 noiembrie 2016 la ora 8:33

    […] 02.11.2016: Observ insa ca altii incep sa aiba probleme! O sa aiba timp si de somn. La […]

  • Raspunde T&T 2 noiembrie 2016 la ora 8:35

    Hmm…tare as vrea sa-ti dau o replica, dar avand in vedere ca am probleme similare, nu-mi ramane decat sa stau geana pe-aici si sa citesc eventuale sfaturi. Poate ca erai prea…odihnita asta vara! 😉

  • Raspunde Steve 12 decembrie 2016 la ora 11:19

    s-a inventat midazolamul , cu siguranta ati aflat

  • Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.