Jurnal

Popular pe Facebook și bogat la Monopoly

20 martie 2017

Zilele trecute am constatat că ar fi cazul să-mi reglez un pic setările pentru news feed-ul personal, după ce am citit, într-o noapte fără somn, de fix 7 ori același banc preluat cu copy/paste de câțiva dintre ”friends” ce acumulaseră, glorios, un număr generos de mii de Like-uri. Bine, nu erau chiar mii, dar vreo sută-două tot erau, pentru că, nu-i așa?, cine a citit și-a râs, a recompensat autorul -instinctiv sau conștient- fie cu un click pe clasicul Like, fie cu unul pe Haha, acest alter-ego minunat al amuzamentului real în mediul (atât de) virtual.

Am făcut și eu asta, recunosc, de fix 3 ori. Eu mai mult cu Like, că până la Haha n-am mai avut răbdare să mențin apăsat. Dar a patra oară n-am mai apăsat, pentru că n-am mai râs, în schimb m-am intrebat sincer oare cine-a fost primul autor, și de ce n-a pus ăla pe Public să dea lumea Share, ca să nu citesc eu de 7 ori aceeași chestie, când puteam s-o fac doar o dată, și să-nțeleg, din lista de jos, cui i s-a mai părut amuzant și-a împărtășit cu lumea. Pentru că Facebook-ul a evoluat (aș vrea sincer să spun că odată cu noi, dar am rețineri în privința unora, așa că mai bine evit…), și are acum destule îmbunătățiri upgrade-uri încât să ne scape de spam-ul pe care ni-l facem cu mâna noastră (întrucât cel pe care ni-l fac alții, prin reclame, e undeva deasupra puterii noastre de filtrare…).

De atunci am observat că există (existau, de fapt… mulțumesc, buton de Unfollow!) în jurul meu o mână de oameni care fac constant asta. Copy/paste un banc, o aluzie subtilă, o afirmație misogină -fără ghilimele și fără sursă, ca să pară că le-aparține-, construcții verbale care perpetuează războiul mocnit dintre sexe, cu victoria, desigur, de partea masculului sau a femelei care postează (intenționat i-am numit așa). Și, încercând să nu interpretez într-o cheie psihologică aceste postări, m-am întrebat care e scopul: să fie Like-urile numeroase? Să fie aprobările virtuale din comment-uri? Să fie satisfacția efemeră de a părea… cool până la următorul… furt val de inspirație?

Mă amuz și eu la glumițe bine gândite. Mi-e drag să dau Like cu Haha când mă amuz de-mi sare cămașa. Dar știu că-mi plac mult mai mult postările originale. Că mă dau în vânt după ideile celor care-și muncesc cele trei sau zece sau mai multe rânduri pe care le șlefuiesc și le citesc de o mie de ori înainte de-a le arunca în online sau după mesajele schițate inteligent și selectate cu cap pe care nu le găsești așa, pe toate drumurile. Pentru că e din ce în ce mai multă informație aici, în lumea World Wide Web-ului, iar nevoia de a fi selectiv s-a înfrățit, între timp, cu superficialitatea și, din grabă, nimeni nu-și mai bate capul să exploreze teritorii care nu par să-ți ofere nici măcar un gând autentic. Iar cu un copy/paste deconspirat, ai toate șansele să-ți pierzi, cândva, șansa. Poate chiar pe cea mai importantă dintre ele…

Dar poate că eu greșesc, mă plimb inconștientă pe marginea trendului în timp ce lumea e mare iubitoare de tot ce iese din ctrl+C și ctrl+V. Însă mă resemnez amintindu-mi că, în fond, suntem diferiți, avem fiecare propriul set individualizat de valori (sper!…) și deținem capacitatea de a ne asuma o alegere sau alta. A noastră sau a altora. 

Foto: http://www.someecards.com

Dacă ți-a plăcut, dă-l mai departe!

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns