Aventuri urbane Jurnal

Am sunat, am sesizat, s-a rezolvat!

15 mai 2017

Acum ceva vreme am povestit pe aici cum am avut eu un schimb acid de replici cu un șofer de autobuz care a considerat că n-are sens să oprească în stație. Redau textul, ca să-mi pot continua povestea și să vă spun care a fost urmarea.

21 aprilie 2017

Eu și războaiele urbane

Am o problemă cu angajații (S)CTP. După o discuție în contradictoriu cu o duduie de la toneta de bilete în care ne-am spus vorbe grele și care a sfârșit cu o reclamație telefonică, astăzi am comis-o din nou: am reclamat un șofer de autobuz. Motivul e o chestie foarte banală, în stația în care trebuia să cobor eu, domnul șofer n-a catadicsit să oprească, motiv pentru care, în secunda doi, m-am lipit de geamul lui, i-am tras 2 ciocnete scurte și l-am întrebat, cu un strop de panică: ”dar aici nu opriți?” ”Dar eu de unde să știu că coborâți? Trebuia să vă lipiți de ușă.” m-a apostrofat el, morocănos. ”Păi cum, dar dvs nu trebuie să opriți în stație?” mi-a sărit instant țandăra obosită. ”Pe mine nu mă interesează că n-ați coborât” conchide el scurt, oprind taman în stația următoare unde m-am dat jos, m-am dus 2 pași să-i iau numărul de înmatriculare, și cand să plonjez pe trotuar, stimabilul deschide ușa care-i revine lui și-ncepe să-mi plouă cuvinte de zahăr. I-am zis că-i nesimțit, l-am trimis la origini, pe limba lui ca să priceapă, i-am zis c-o să-l reclam și-am plecat, sunând de pe drum la 0800 110 427, număr gratuit, care vă pune în legătură cu un operator ce preia toate sesizările astea. Doamna de la call center s-a mirat și ea, mi-a luat datele, și mi-a promis c-am să primesc un răspuns. Eu aștept, răbdătoare. Dar mi se pare o ocazie bună să vă spun că puteți folosi numărul cu încredere. Că putem suna și anunța, și să le tăiem macaroana nesimțirilor fără sfârșit tuturor acestor omuleți care au impresia că încă trăim sub dictatură, unde tineretul trebuie să tacă și să plece capul jos și să se mire ca prostul că, uite, n-are rest, sau uite, n-a oprit în stație. ”Doing your job is also a part of your job”. Iar unii, aparent, trebuie să-nvețe asta pe calea cea grea. Dar nu-i imposibil.

Ei, bine, aproximativ două săptămâni mai târziu, am primit un telefon de la CTP. Un domn galant m-a salutat și s-a recomandat respectuos menționând că mă sună în legătură cu sesizarea pe care am făcut-o pe data de 21 aprilie, și spunându-mi că, în urma apelului meu, șoferul respectiv a fost urmărit în trafic. Se pare că același comportament deviant a fost constatat și într-o altă zonă a orașului, unde, la fel, șoferul respectiv n-a catadicsit să oprească în stație, și, drept urmare, dumnealui a fost penalizat ”de să nu-i mai trebuiască altă dată” să mai facă la fel.

Sincer, pentru penalizare mi-a părut într-un fel rău, pentru că n-aș fi vrut să se ajungă aici, dar apoi mi-am amintit cu câtă drăgălășenie m-a trimis șoferul la plimbare și ce limbaj colocvial a folosit, și drept să vă zic, mi-am mai liniștit gândurile de remușcare. Pentru că unii oameni nu pot înțelege de vorbă bună, și-atunci trebuie aplicat sistemul recompensă-pedeapsă, ca-n vremurile primitive.

Ce mi-a plăcut? Că oamenii au investigat fenomenul. Că nici n-au luat de bună ce-am zis eu, dar nici nu mi-au lăsat sesizarea să putrezească undeva, în neant. Că au luat măsuri și asta dovedește că le pasă. Că m-au sunat să mă anunțe cerându-și, totodată, scuze, într-o manieră care denotă un comportament civilizat și profesinist.

Sper să nu mai am astfel de incidente, dar în caz contrar, n-o să le las așa. Pentru că știu că acolo, la celălalt capăt al liniei, cineva chiar lucrează acolo unde călătorii dau telefon, anunță, reclamă…

Foto: dreamstime.com

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns