Jurnal

”Tu ce mănânci de arăți așa bine?”

23 octombrie 2017

ce manânciSe împlinesc în curând 7 luni de când am integrat sportul în viața mea, mai întâi la Dietis, apoi prin alte părți, uneori acasă, dar fără, fără să renunț la mișcare. Când am început, mai întâi m-am luptat cu dorința de-a mă remodela repede, ieri dacă s-ar fi putut, pentru că asta, credeam eu, m-ar fi motivat mai tare. Dar chiar și așa, am înțeles că totul necesită timp, iar, în plus de asta, e important și ce mănânci.

Eu n-am pus mare accent pe mâncare atunci când am pornit pe acest drum, însă, când am constatat că mi-e foame constant după antrenamente, mi-am pus problema că ar trebui să iau măsuri, să le fac pe toate corect. Și n-am greșit, automat disciplina pe care-o capeți odată cu practicatul sportului se manifestă și în alte sfere ale vieții tale, iar alimentația nu e deloc o excepție.

Scriu acest text acum pentru că am pățit de câteva ori să fiu întrebată: ”Dar tu? Tu ce mănânci de arăți așa bine?” Și zău dacă n-aș fi fost tentată să spun că squats, și plank, și jumping jacks de-mi sare sufletul, pentru că nu e destul să reduci porțiile, dacă iubești în continuare și practici la infinit sedentarismul. Așa că astăzi am să recunosc onest că mănânc… de toate. Că nu-mi refuz nimic, dar că nici nu fac excese. Că dau fuga și prin fast-food-uri, că pizza e o variantă pentru câte un prânz fugit de acasă, că păcătuiesc la ceas de seară, o dată la ceva vreme, cu câte-o pungă de chips-uri creponate cu sare.

ce manânci

ce manânci

Dar dintre lucrurile bune, însă… fac așa: încerc să mănânc la ore fixe, nu cu strictețe, așa cum țin alții care și-au propus un obiectiv mai… slim, ci din 3 în 3 ore, în funcție de ora la care iau micul dejun, cu aproximație. Mă străduiesc să am 3 mese principale și 2 gustări, și nu sar niciodată pste micul dejun. Iar dacă noaptea mă prinde trează până târziu, suplimentez cu încă o gustare, cu minim 2 ore înainte de culcare.

Mănânc mereu după antrenamente, și încerc să am în gustarea respectivă mai multă proteină. Nu beau sucuri carbogazoase, și nici de fructe, cel mult apă cu lămâie (fără zahăr) și, la nevoie, câte-o cola. Am mai redus din dulciuri, am păstrat ciocolata neagră, și când mi se face dor de ronțăieli, aleg alunele. Beau multă apă, o cafea sau două cu lapte (și aici fără zahăr) și mă mișc atât cât pot, cu fiecare ocazie care mi se ivește.

E ceva greu aici? Nu. E ceva spectaculos? Nu cred. Sunt lucruri simple, pe care le poate face oricine. Știu, însă, că ar fi mult mai simplu dacă ar exista un aliment-minune care să ne aducă la cea mai bună formă a noastră fără prea mult efort pentru că remarc cu tristețe că ne este din ce în ce mai greu să trăim sănătos. Dar eu am învățat că nu e imposibil, e mai greu să trăiești pe marginea prăpăstiei dincolo de care pândesc bolile, și degradarea propriului corp care, nealimentat și folosit corespunzător, într-o zi te trădează…

Și-atunci… ”Tu ce mănânci de arăți așa bine?” De toate… cu moderație.

Foto: pinterest.com

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns