Scrisoare

Niciun medic nu dorește să-i moară pacienții

31 octombrie 2017

jurnalNiciun medic nu dorește să-i moară pacienții.

Încep cu asta, pentru că tocmai am dat unfriend cuiva care a share-uit o poză în care se explica, foarte clar, încă o dată, într-o altă formă grafică și cu alt text menit să bage frica în omenire, că vaccinurile îi distrug pe oameni. Nu încercați, vă rog, să mă combateți aici, în comentarii, pe tema asta, că n-o să vă răspund. Am obosit să pledez pentru vaccinare. După 6 ani de facultate, simt că rolul meu e mai presus de combaterea unor opinii care militează ferm împotriva vaccinării. Eu m-am pregătit ca să-i fac pe oameni bine. Și, în continuare, mă pregătesc tot pentru asta. Și am obosit să aud cum că suntem membrii unei conspirații. Că, de fapt, hipertensiunea arterială se tratează cu vitamina C, dar doctorii ascund asta, pentru că vor să se îmbogățească prin mijloace rapide și ieftine. Că valorile normale se modifică periodic pentru că interesul e să se vândă medicamente care să-și asigure valori în intervalul nou stabilit. Că…, și că…, și că…

Și-acum, să vă zic un secret: niciun medic nu dorește să-i moară pacienții. Nu. Nu pentru asta venim la spital și îmbrăcăm halatul alb. Nu pentru asta alergăm pe holuri, când încep să bipuie monitoarele. Nu pentru asta citim, studiem, învățăm aproape-o viață. Nu. O facem ca să-i salvăm pe oameni, pentru că asta ne face, cumva, fericiți. Să vedem oamenii care pleacă acasă mai bine, care vin bolnavi și se fac bine, e o bucurie care te face să mai uiți din necazurile cotidiene.

Și medicii sunt oameni. Și nu o dată am văzut doctori plângând când le-au murit pacienții. Îmi amintesc că, atunci când a murit o pacientă de 21 de ani de un cancer de ovar metastatic, inclusiv șeful de secție a plâns, după o resuscitare care n-a mai reușit. De ce oare? Pentru că ne dorim să ne moară pacienții?!… Vă zic eu de ce: pentru că uneori, în fața unor cazuri, suntem neputincioși. Și chiar dacă am făcut tot ce-am putut, n-ai cum să treci peste drama pierderii unui pacient. Cel mult te mai călești. Dar dincolo de statistici, inventarul personal îți rămâne înscris acolo, undeva, în conștiință. Și nu se șterge așa ușor.

Am colegi care au share-uit mărturisirea Alexandrei Furnea, supraviețuitoarea evenimentului din Colectiv, populară zilele astea, când se împlinesc 2 ani de la tragicul eveniment. Eu n-am putut s-o citesc toată din scoarță-n scoarță, mi s-a făcut pielea de găină și mi s-a pus un mare nod în gât, pentru că mi-aș fi dorit să nu fie așa. Și știu că toți cei care au citit și-ar fi dorit asta, mai ales cei care lucrează în acest sistem. Și asta pentru că, probabil, suntem în breasla asta niște escroci și nu ne dorim să-i facem pe oameni bine. De aia am plâns, citind…

Din când în când, mă mai uit pe grupul cu Noua Medicină Germanică. Atâtea explicații SF pentru boli frecvente n-am văzut în toată viața mea. Dar știți ce? Ăștia-s ăia mulți. Ăștia sunt părinții care-și țin copilul suferind cu otită acasă pentru că ”antibioticul face rău”. Ăștia sunt părinți care ung cu vaselină tot felul de bube, pentru că ele au apărut drept urmarea ”unui conflict al copilului legat de viața de relație și integrarea în colectivitate, cel mai probabil intrarea la grădiniță și desprinderea de mamă”. Și tot acolo sunt părinți care au refuzat tratamentul chimioterapic pentru leucemia copilului și acum cer sfaturi ca să rezolve conflictul și, astfel, copilul să se vindece de la sine fără să fie intoxicat cu chimicale. Și tot așa, de-mi vine să plâng de mila copiilor care depind de niște părinți inconștienți care ignoră progresele medicinei în numele unor sfaturi fără fundamente științifice, doar de dragul de a nu-i intoxica…

Nu știu ce să vă mai zic. Nu mai pot să mă mai lupt încercând să-i conving pe oameni să se informeze corect, pentru că-s mulți, mult prea mulți cei care pur și simplu nu vor altceva decât să trăiască în bula lor în care bolile grave se vindecă cu foi de varză și ceai de mușețel, iar vaccinurile provoacă autism. Iar eu nu pot să mă mai risipesc explicând că avem cu ce să tratăm și că progresul înseamnă studii, și rezultate, și beneficii dovedite care au salvat vieți și-au ajutat oameni care astăzi sunt bine. Însă dacă aveți alte păreri, și vă ghidați după alte opinii vehiculate cu înverșunare și ură către o breaslă sau alta, vă rog eu mult-mult de tot să-mi dați unfriend. Să ne respectăm reciproc, zic, și să ne vedem fiecare de părerile noastre, mai mult sau mai puțin documentate. Pentru că aici, și acum, eu nu mai pot și capitulez.

Text publicat prima dată aici.

Foto: pinterest.com

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns