Jurnal

Oameni mici și ipocrizii mari

11 decembrie 2017

Am avut trei săptămâni ticsite de revelații. Viața mea de dincolo de blog a cunoscut un moment de cumpănă uriașă, de parcă o tornadă nemiloasă a luat-o pe sus, pe nepregătite, și-a tuflit-o în mijlocul unei intersecții în care nu ardea decât un singur bec (și-ăla cam pe ducă). Așa se face că, bâjbâind pe întuneric, mi-am tot căutat nu calea dreaptă, ci cărarea mea, presărată cu… ce-o fi să fie, mi-am zis, atunci când mi-am dat seama că multe drumuri, de acolo, nu (mă mai) duc nicăieri.

În această perioadă în care fac eforturi disperate să mă dau de partea cu spiritul sărbătorilor, m-am luptat cu ipocrizia în cele câteva mii de fețe ale sale, m-am întânit cu trădarea la o cafea și ne-am vărsat în față un puhoi de vorbe grele îndoit cu spumă de lapte și am tăiat de pe listă niște ”vampiri energetici”, niște paraziți, niște ne-oameni pe care se făcuse că, în timpul în care m-am lăsat pe mine pe alte locuri decât pe podium (ce îndrăzneală!!!), îi tot cărasem în spate, și le deschisesem uși, și-i ținusem de mână, pentru că așa cred eu, naiv și disperat, în religia binelui, singura, de altfel, care pare să funcționeze.

Recunosc că alături mi-au fost (alți) oameni de la care n-am așteptat niciodată nimic și care mi-au promis, încrezător, că lucrurile se vor așeza. Nu i-am crezut. Dar, adevărul e că deși îmi displace profund partea cu așteptatul, întrevăd sfârșitul unora care, cu ambiție și sârg, sapă groapa altora (vorba aia), în loc să investească prețioasa muncă la lopați metaforice în propria lor fericire. Însă probabil că asta-i face pe ei fericiți, ceea ce le doresc, din suflet, să fie (și să aibă) mereu.

Câteva nopți încercănate mai târziu, cred acum cu tărie că va fi un 2018 minunat. Că planetele se vor alinia și că lucrurile frumoase vor năvăli în viața mea, aici unde tocmai am făcut loc și-am făcut curat, și e spațiu, și lumină, și-un climat favorabil numai bun ca să încolțească și să înflorească semințe noi, fertile. Și, cu vibe-ul ăsta bun, apăs pe-un ”punct” și-un ”enter” și…

merg mai departe.

întotdeauna de la capăt.

Foto: facebook.com/thegoodquote

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.