Jurnal

Vecina și bormașina. Același sezon, alt (nenumărat) episod

13 decembrie 2017

demolare_bormașina

Acum vreo lună și ceva m-am plâns pe Facebook-ul personal că am o vecină care-și renovează conștiincios toată casa. Și, așa cum era de așteptat, bormașina ei utilizată non-stop, independent de orice program de bun-simț, mi-a mâncat toate zilele, de începusem să am manifestări vegetative încă de la primul clinchet zglobiu de ”brrrr”. După ce am rugat-o frumos, în repetate rânduri, să-și sisteze lucrările o perioadă sau să-și facă treaba în liniște ca să pot să susțin și eu examenul cu pricina în deplinătatea capacităților mintale și psihologice, răspunsul ei a venit ca o dovadă firească a aroganței pe care ți-o dă, probabil, colaborarea cu o echipă de muncitori dotați cu bormașina: ”Dar ce, nu te poți duce la bibliotecă?”.

În fine, am depășit momentul cu brio, am trecut peste faptul că am părut să ne înțelegem, negociind o zi de spart și demolat pentru că vine electricianul, zi care s-a dovedit a fi, de fapt, convertită în trei zile de dărâmat debarale și abuz de bormașina. Am înțeles că trebuie să-și facă ”diverse” proceduri în casă, așa că, după ce am terminat povestea cu examenul într-o manieră la fel de plină de moloz ca și apartamentul ei cufundat în zgomote, mi-am zis că de-acum asta e, mergem mai departe. Dar tot miracolul toleranței mele a durat până la momentul în care baia mea a fost inundată ca urmare a incompetenței muncitorilor care-au tăiat ”din greșeală” o țeavă, până când apartamentul meu s-a umplut de prafuri sublime (inutile, de altfel), iar atitudinea de superioritate și morcovi îndesați în anumite părți constituționale ale proprietarei de sus au început să se manifeste și mai intens, pentru că, nu-i așa?, e ușor să afirmi că ai vecini mofturoși, când tu ți-ai pus palma în buzunar și te-ai mutat de-acasă, iar în urma ta vecinii n-au decât să-ndure splendida simfonie zilnică în care solista principală este, ați ghicit, bormașina.

Colac peste pupăză, în apărarea acestui haos s-a trezit o ”avocată” a operațiunii ”renovarea” stabilită peste hotare, într-o țară unde civilizația reglementată prin lege îți trimite poliția la ușă dacă ai îndrăznit să dai două găuri cu bormașina în perete și, cu asta, ai deranjat vecinii. Dar e mult mai ușor să forțezi nota într-o țară ca a noastră, dintr-un comportament pur românesc, pentru că în ”țara asta de rahat” (expresia nu-mi aparține) ni se permit mai multe și, în consecință, e infinit mai ușor să faci scandal telefonic și scris pe facebook, decât să aplici aceleași regulile pe care le urmezi acolo, de nevoie, în miezul civilizației. Și, sincer, mi s-a făcut o scârbă teribilă, mai ales când argumentul cuiva aflat la câteva mii de kilometri de locul faptei a fost ”pereții sunt subțiri, îndurați și nu o mai agresați verbal pe proprietară (a se citi: nu-i mai spuneți ce vă deranjează legat subiectul renovare), asta este”.

Astăzi, două luni mai târziu de la debutul operațiunilor de renovare, o bormașina (aceeași!) îmi zdruncină creierii. Vecina de la parter sună la ușă și, nedumerită, ne întreabă dacă știm ce se mai petrece sus, ce mai au de spart acum… Nu știm. Nu știm decât că ne-am săturat, că vrem un strop de liniște, măcar în intervalele indicate de lege, vrem să se termine cu praful, și cu nebunia, și cu mizeria asta. Dar pentru că n-am reușit să ne mai înțelegem omenește, iar discuțiile amiabile s-au soldat cu block pe facebook și cu întreruperea oricăror relații interpersonale, simt că e momentul să mergem mai departe.

Doar că eu nu știu ce să fac în continuare. Unde e de sunat, de reclamat, de semnalat? Dați-mi idei, și eu am să aplic. Pentru că, da, și eu vreau o țară ca afară, și pentru asta e bine să nu rămânem indiferenți. Mai ales când ai de-a face cu oameni cărora li s-a urcat simțul proprietății la cap și care băltesc în umbra gândului că, de fapt, noi, vecinii ăștia de-am remarcat ce ne deranjează, crăpăm de invidie, și de aia ne plângem, și constatăm, și trasmitem (pardon, agresăm verbal) ceea ce ne agresează constant de ceva vreme și ne perturbă traiul cel de toate zilele.

Așadar… Sugestii, cineva?

Foto: https://www.youtube.com/watch?v=nodaW68l5ng

Articole pe aceeasi tema:

2 Comentarii

  • Raspunde Alex 13 decembrie 2017 la ora 19:51

    Din pacate traim intr-o societate in care indiferenta fata de semeni naste monstri. Vezi cazul din statia de metrou din Bucuresti, 13/12/17.
    Din fericire exista cai legale de a te descotorosi de vecina.
    1. Faci o plangere asociatiei de locatari.
    2. Suni la politia locala si faci o plangere si acolo.
    Daca prima varianta este amiabila a doua solutie este mai drastica.

    Romanul este harnic mai tot timpul. Cand este acasa… hop isi aduce aminte ca mai are un cui de batut sau ca are el de agatat un tablou pictat de ma-sa.
    Cu totii am trecut prin asa ceva. Si eu la randul meu am creat deranj unor vecini. Dar de fiecare data am anuntat si am incercat cat mai mult sa respect orele de odihna. (Cand iti vine RDS-ul dupa ce l-ai asteptat o luna… nu ii mai spui sa astepte pana se trezeste vecina).

    Dar… te sfatuiesc sa ramai calma. Acusica bate la usa Mos Craciun ;i cu siguranta va avea grija si de vecinii tai. 🙂

  • Raspunde Marius 21 decembrie 2017 la ora 8:57

    Nu numai romanul e harnic, peste tot e asa. Se intampla, fiecare trebuie sa isi faca treaba… 🙂

  • Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.