Jurnal

Cum am scăpat de ochelari

3 mai 2018

Am purtat ochelari aproape 20 de ani. Au fost parte din mine aproape o viață. Însă, într-o zi, am decis că e cazul să ne despărțim. Și, uite-așa, am ajuns la chirurgie refractivă corneană.

Nu mi-am propus în mod deosebit operația. Mie mi-a plăcut să port ochelari, n-am să neg asta niciodată. Iar acum 3 ani când am făcut cunoștință cu echipa Oftaprof, chiar am declarat cu fermitate că eu nu m-aș opera pentru că ”mie îmi place să port ochelari”. Dar acum, în timp ce redescopăr viața doar privind-o cu proprii ochi, înțeleg că a fost o decizie foarte bună pentru mine.

Am plecat de la dioptrii de aproximativ -6. De multe ori, opinia publică nu știe de cazuri atât de avansate, pentru că nu sunt atât de populare, nu pentru că n-ar fi destul de frecvente. Iar eu am fost o mioapă ca la carte, n-am avut dioptriile astea dintr-odată, ele au crescut progresiv pe măsură ce am crescut și eu, și s-au oprit atunci când am încetat să mă mai înalț.

Povestea operației începe în momentul în care am decis că ar trebui să-mi fac ochelari noi. Și pentru că sunt o mofturoasă când vine vorba de ales ceva pe termen lung, am tot dat sfoară în țară unde-aș putea să găsesc niște rame pe gustul meu. Drept urmare, un prieten generos, ca să mă scape de chinul căutatului și al probatului și al alesului, mi-a sugerat subtil să-ncerc și altceva, cum ar fi niște lentile de contact, spre exemplu.

Eu nu sunt fan, nu-mi place ideea, deși vă spun sincer că ele au foarte mult succes în rândul celor care au probleme de vedere. Am foarte mulți prieteni care se simt foarte ok cu ele. Dar eu sunt un pic ipohondră, am văzut cum arată infecțiile la nivelul globului ocular și, de frică, le evit cât pot. Așa că am mers pe firul opțiunilor de tratament și-am decis că, pentru mine, dacă vreau să scap de ochelari, cea mai indicată ar fi indicată operația.

M-am programat la control într-o zi de miercuri și, după ce am parcurs toate etapele, respectiv un istoric amănunţit, un examen oftalmologic complet şi câteva măsurători precise ale corneei care mi-au dat acceptul, m-am programat la operație la doamna doctor Alina Cantemir. Intervenția a fost un succes, a durat aproximativ 20 de minute, iar eu am ieșit de colo și… am văzut, pur și simplu. Desigur, după 10 minute post-operator am plâns un pic, pentru că am realizat că văd și pentru că în momentul acela am înțeles (încă o dată) că suntem atât de norocoși, iar noi uităm deseori să fim recunoscători pentru lucruri dintr-astea… simple.

Ce-a urmat după operație? O perioadă de câteva săptămâni în care mi-am pus picături (un antibiotic și lacrimi artificiale), o serie de controale, primul la o zi postoperator, al doilea la o săptămână, iar al treilea la o lună. Primele două zile după operație am dormit și asta n-a fost neapărat rău, mai ales că somnul e un capitol cam neglijat în viața mea în ultima vreme.

Ce s-a mai schimbat în viața mea după operație? Mi-am cumpărat ochelari de soare, nu de moft, ci din necesitatea de a proteja ochiul de soare, și am reînvățat să privesc viața dincolo de lentilă. Și, de atunci, nu contenesc să mă bucur, în fiecare zi, de miracolul de-a vedea.

#Recomand

Foto: https://imgur.com/

Articole pe aceeasi tema:

3 Comentarii

  • Raspunde Marius 4 mai 2018 la ora 6:18

    Probleme de vreun fel? Ceva poze sau e doar un advertorial? 🙂

    • Raspunde Alexandra Bohan 4 mai 2018 la ora 7:33

      Nu e un advertorial, am achitat contravaloarea intervenției, doar am decis să împărtășesc experiența mea pentru că m-a întrebat mai multă lume despre cum a fost și de ce am decis să fac asta. Eu sunt foarte mulțumită de intervenție, nu declar probleme, m-am adaptat excelent. De aici și recomandarea mea.

      • Raspunde Marius 20 septembrie 2018 la ora 7:57

        Inteles. Chiar ma documentez si eu pentru operatie, d-aia vreau pareri reale. 🙂

    Lasa un raspuns