Evenimente

La Boheme si Rigoletto la Opera din Iași

15 mai 2018

Dacă ar fi să numesc un lucru care mă întristează când vine vorba de Iași, orașul consacrat pentru activitățile culturale desfășurate aici, atunci nemulțumirea mea ar fi legată de faptul că nu avem o clădire de sine stătătoare a Operei Naționale din Iași. Motiv pentru care spectacolele, prea rare pentru numărul mare de iubitori de artă, se înghesuie timid pe aceeași scenă a Teatrului Național, acolo unde se joacă, deopotrivă, și piesele superbe de teatru, cele două instituții împărțindu-și egoist toate serile săptămânii în care actele artistice se desfășoară cu casa închisă.

Mie-mi place la Operă, adaptările pieselor mi s-au așezat mereu direct pe suflet, iar emoția pe care am resimțit-o acolo mă face să mă întorc mereu și mereu. Numai că, de multe ori, să prinzi un bilet e o adevărată provocare, iar spectacolele, care nu sunt niciodată la fel, pentru că de fiecare dată maeștrii care așază pe scenă artiști de un talent incontestabil, au grijă să-și suprindă publicul cu invitați-surpriză care te fac să (re)trăiești povestea de fiecare dată cu alte sentimente.

La ultimele vizite, am văzut Rigoletto de Giuseppe Verdi, o operă a cărei idee centrală se așază sub semnul roții care se întoarce. Când Monterone îl acuză pe Duce că i-a sedus fiica, Rigoletto lansează la adresa acestuia vorbe batjocoritoare în contextul unor glume usturătoare despre soții înșelați și, drept urmare, este blestemat. Răzbunarea celor jigniți, însă, îl aduce față în față cu sfărșitul fiicei sale care, sedusă de același Duce acuzat și de Monterone, se aruncă în brațele morții, curmându-și, astfel, suferința din amor.

Povestea e cutremurătoare, muzica e superbă și mișcătoare, iar interpretarea și replicile actorilor te fac să meditezi la faptul că unele lucruri, mai devreme sau mai târziu, ți se întorc înzecit. Și, de aici, fiecare spectator pleacă, dacă nu cuprins de revelația faptelor sale, măcar meditând, în sinea lui, la ce are de făcut.

O altă operă vizionată recent și care mi-a plăcut a fost La Boheme de Giacomo Puccini, pe care, mărturisesc, am văzut-o a doua oară, motiv pentru care pot să spun cu certitudine că, într-adevăr, experința vizionării de două ori a aceluiași spectacol este, la ONRI, ceva inedit. Deși povestea este aceeași, și interpreții sunt, majoritar, aceiași, am remarcat schimbarea solistei principale si, astfel, am retrăit spectacolul cu alt sentiment, pentru că fiecare artist, prin prestația sa, reușește să schimbe, în felul său, starea publicului. Cu atât mai mult cu cât La Boheme e un spectacol despre condiția precară a artistului înfometat și înfrigurat, care trăiește la intensitate maximă viața, dragostea, gelozia. Presărată cu amoruri ciudate și complicate, cu gelozii care distrug fericirea și singurătăți triste și cu un joc splendid al artisților, La Boheme este una dintre recomandările mele.

Mi-am propus, totuși, să bifez toate spectacolele ONRI. Sper să reușesc, pentru că arta, muzica, dansul, literatura sunt parte din viața noastră și satisfac nevoia de frumos, iar aici, pe scena Teatrului Național, frumusețea e la ea în… gazdă, minunând, înduioșând și impresionând un public numeros și dornic de spectacole.

Foto: facebook.com/OperaIași

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.