Rasfoire tag

copilărie

4 iunie 2015

Fetita si melcul

De cand a venit caldura, strazile orasului sunt, cel putin dimineata, o idee mai populate cu oameni care, manati de aceeasi graba, aleg mersul pe jos. Imi place sa-i admir, uneori ni se intersecteaza privirile, claxoanele, sunetul pasilor pe asfalt, iar alteori impartasim complice o cafea, fiecare-n cutia lui maronie si aburinda. In orasul acesta, am si eu strazile mele…

31 mai 2012

Ziua verii, ziua copilului

Dintre toate minunile lumii, eu cred ca cea mai frumoasă şi cea mai pură e copilăria, perioada aceea care, deşi trece, de cele mai multe ori, pas cu pas fără să ştim, totuşi, unde se duce, e evocată c-un suspin şi-un zâmbet atunci când toate grijile noastre se năpustesc nemiloase asupra agendelor încărcate de lucruri “importante”. Copilăria e, dincolo de…

9 ianuarie 2012

„Reînfloreşte lemnul porţii pe unde pleci, pe unde vii…”

Eu cred că, dintre toate minunile lumii, copiii sunt singurul reper al greşelilor şi al trecerilor noastre prin viaţă. Involuntar, continuăm şi alegem să nu conştientizăm că deciziile pe care le luăm sunt (din ce în ce mai) proaste decât atunci când un suflet nevinovat, în inocenţa lui nefirească, imită cu naturaleţe un oftat, un suspin, o revoltă firească pentru…

10 noiembrie 2011

Drumul spre teatru

Îmi amintesc cu plăcere de vremurile când, copil fiind, educatoarele îşi găseau timp în programă să ne ducă la teatru de păpuşi, doi câte doi, de mânuţă, cu autocarul. Îmi amintesc şi acum, cu un zâmbet melancolic, de înghesuiala, de praful, de zgomotul care ne însoţea, veşnic, în micile noastre escapade. Şi, dintr-un străfund prăfuit al amintirilor, îmi e dat…

23 iunie 2011

Visele pe care nu le-mplineşti niciodată

Sunt o categorie aparte, care nu se-ncadrează nici în tabăra succeselor, nici în cea a eşecurilor. Nu-s nici mari pierderi, dar nici mici câştiguri. Sunt, însă, nişte flăcări care ard până când, fără să ştim cum, fără să ştim de ce, se sting şi atât, lăsând în urma lor doar o umbră deasă de fum care ne bântuie multă vreme…

8 iunie 2011

Oamenii care scriu

Încă din fragedă pruncie, m-am întrebat întotdeauna cum arată oamenii din spatele poveştilor citite mai întâi de alţii şi apoi de mine, după cum mi-au permis legile fireşti ale naturii. Pentru că, după ce mă familiarizam cu succesiunea întâmplărilor şi cu morala din spatele lor, lămurită-n final, singura dilemă, singurul lucru neclar, singura provocare rămânea chipul celui care, din condei…

1 iunie 2011

A fi sau a nu fi copil? Aceasta-i întrebarea

Există o etapa în viaţa fiecăruia când vrem, musai, să creştem. Să fim mari şi independenţi, la casele noastre, ca să scăpăm de sub autoritatea impusă de ai noştri. E perioada aia în care te oftici din ce în ce mai des că mama şi tata îţi impun cu stricteţe reguli şi legi rupte, parcă, dintr-un iad conspirativ al (tuturor)…