Rasfoire tag

Jurnal

11 decembrie 2017

Oameni mici și ipocrizii mari

Am avut trei săptămâni ticsite de revelații. Viața mea de dincolo de blog a cunoscut un moment de cumpănă uriașă, de parcă o tornadă nemiloasă a luat-o pe sus, pe nepregătite, și-a tuflit-o în mijlocul unei intersecții în care nu ardea decât un singur bec (și-ăla cam pe ducă). Așa se face că, bâjbâind pe întuneric, mi-am tot căutat nu…

14 ianuarie 2016

Doze latente de rautate

Cineva intelept mi-a spus odata ca majoritatea copiilor au o tendinta innascuta de a fi rai, dar ca, pe parcurs, pe masura ce sunt educati si invatati sa faca diferenta intre bine si rau, la unii dintre ei pornirile se mai domolesc si firea li se mai calmeaza. Desigur, aceasta nu este o regula pentru ca, daca o sa priviti in…

19 martie 2015

gând #1

Aud (și citesc) frecvent în jurul meu că oamenii care vor cu insistență și cu adevărat ceva, se luptă, se zbat, depun eforturi, muncesc pentru… Și mie îmi vine să râd pentru că în jurul meu e liniște și pace, de parcă toți războinicii din aria mea vizuală sunt dispăruți în cantonament, probabil, căci o astfel de voință n-ar putea,…

22 februarie 2015

Cine eşti, cine sunt, ce mai beau, ce mai cânt…

Gând de duminică. Fredonez în disperare melodia aceasta de trei zile şi mă-ntreb, vesel şi primăvăratic, cine eşti, cine sunt… Mă gândesc la căutările din viaţa mea, la unele regăsiri, la pseudo-regăsiri, la alergări, la revederi, la îmbrăţişări, la descoperiri, la „îmi pare bine că te-am cunoscut” şi „îmi pare rău, dar trebuie să plec”. Mi-s dragi poeziile şi cântecele în…

20 ianuarie 2015

Mecanisme

Pentru orice leziune, corpul uman are, mereu, un mecanism compensator. Odată ce s-a produs o rană (o injurie, cum îi spunem noi, mai sofisticat), tot organismul se luptă ca să minimalizeze pagubele, canalizând energie şi resurse ca să împiedice prăbuşirea. De cele mai multe ori, reuşeşte. Dar tot ce se-ntâmplă se face cu ceva manifestări, se lasă cu febră, cu durere, cu…

8 noiembrie 2014

Dragă jurnalule,

Stau ghemuită-ntr-un scaun, sub lampa care luminează economic doar aşa, câte-o rază plăpândă. Dau pagina unei cărţi noi, care miroase-a tipar toxic şi proaspăt şi mai sorb, mecanic, o gură de ceai de-acum aproape rece, în timp ce mai şi casc, uneori, sub tic-tac-ul pe care nu-l aud al orelor care trec razant pe lângă mine. Undeva, într-un difuzor, cântă…

1 noiembrie 2014

Un gând de Halloween

Mi-e news feed-ul invadat de fel de fel de camuflări de‪‬ Halloween, iar eu, recunosc, n-am mai apucat –din lipsă de chef, din plictis, din alte raţiuni economice- să mai pretind că sunt vreo Julietă, vreo Minnie Mouse ori vreun alt personaj fioros rătăcit pe ritmuri de dans, pentru că oboseala m-a învins şi m-a aruncat nemilos în propriul pat, unde cred…

22 august 2014

Just because the shoe fits…

…doesn’t mean you have to wear it. Nu-mi amintesc unde am auzit fraza asta. Sunt sigură că într-un serial, nu-mi amintesc care, dar nu are nicio importanţă, atât timp cât nici Google nu m-ajută prea tare. Cert e că mi l-am amintit într-o împrejurare neprogramată genetic, şi m-a răzbit în moalele capului şi-o revelaţie, căci altfel mi-e tehnic imposibil să…