Rasfoire tag

lectură

22 februarie 2016

Despre superficialitate si alti demoni

Ma condamn uneori pentru superficialitate. Pentru ca mi se-ntampla sa citesc, din ce in ce mai des, textele pe diagonala. Pentru ca spicuiesc in news feed, pentru ca arunc cu ochiul asa, pe la suprafata, pe cate-o pagina (virtuala sau nu) ticsita de cuvinte. Ca parcurg un text, prima data, pe sarite, si-abia apoi, daca mi se pare ceva suficient de…

14 decembrie 2014

Pazea, se-ntoarce Mos Craciun!, Pascal Bruckner

Păzea, se-ntoarce Moş Crăciun! e o carte uşor sinistră, ca mai toate cărţile lui Bruckner, de altfel. Însă, pe de-o parte, îi dau dreptate. Copiii se schimbă, sărbătorile se schimbă, Moşul de ce-ar rămâne la fel? Păzea, se-ntoarce Moş Crăciun! e o carte despre rutina obiceiului de-a naviga pe horn şi de-a aşeza cadourile sub pom, fără a mai avea,…

28 octombrie 2014

Hoţul de cărţi, Markus Zusak

Hoţul de cărţi e volumul care m-a determinat pe mine să urăsc iarna şi mai tare, pentru asocierile ei cu un şir nesfârşit de morţi. Însă e şi cartea care mi-a reamintit că, într-adevăr, cuvintele vindecă şi, uneori, chiar salvează, amânând sfârşituri care, altfel, s-ar ivi mult prea devreme. Hoţul de cărţi e o poveste frumoasă, care o aşază-n prim plan…

25 octombrie 2014

Minciuni pe canapea, Irvin D. Yalom

Pe mine cartea aceasta m-a învăţat (sau mi-a reamintit, mai bine zis) că indiferent de profesia pe care o alegem, fiecare are o doză de vulnerabilitate (a omului faţă de om, cum am gândit-o iniţial) care se manifestă mai devreme sau mai târziu. Suntem sensibili, însă nu toţi la fel de tare şi nu toţi ne manifestăm cu aceeaşi intensitate.…

25 iulie 2014

Corespondenţe

Învăţ de la maestrul Emil Brumaru, pe măsură ce progresez cu lectura volumului Cerşetorul de cafea, cât de profundă e intimitatea pe care ţi-o dă corespondenţa. Şi, în ciuda faptului că îmbrăţişez de ani buni viziunea camilpetresciană care afirmă dureros că „decât să scrii pentru public şi să nu ai conştiinţă, mai bine să scrii pentru tine şi să nu ai public”, trebuie…

18 iulie 2014

„Eu sunt o poveste neterminată”

Cărţile te iartă de infidelităţi, cărţile nu se supără, cărţile te aşteaptă. Cărţile nu te ceartă, cărţile nu-ţi vorbesc pe tonuri urâte, cărţile nu te-ntâmpină cu reproşuri. Cărţile nu-ţi scot ochii, nu te umilesc, nu îţi dau în cap. Dar cărţile te strigă, chiar dacă tu eşti prea ocupat ca să le-auzi. Cărţile ţi se-arată, chiar dacă tu eşti prea…

14 octombrie 2012

Cu ce rămânem din cărţi?

Mă trezesc uneori regretând amarnic faptul că nu-mi mai amintesc cursul întâmplărilor din cărţi. Mi-e foarte greu să păstrez intact firul poveştilor din romanele citite de la-nceputul vieţii şi până acum, în ciuda tuturor eforturilor de a evoca fragmente, bucăţi, segmente pe care să le asamblez ulterior, în exerciţii de neuitare. Aşa că mă întreb deseori cu ce rămânem, deci,…

8 iunie 2011

Oamenii care scriu

Încă din fragedă pruncie, m-am întrebat întotdeauna cum arată oamenii din spatele poveştilor citite mai întâi de alţii şi apoi de mine, după cum mi-au permis legile fireşti ale naturii. Pentru că, după ce mă familiarizam cu succesiunea întâmplărilor şi cu morala din spatele lor, lămurită-n final, singura dilemă, singurul lucru neclar, singura provocare rămânea chipul celui care, din condei…