Rasfoire tag

roman

18 martie 2015

Elixirul dragostei, Eric-Emmanuel Schmitt

Elixirul dragostei e o carte mai mult despre dragoste, şi mai puţin despre elixir. Dar, dincolo de titlul, e o carte despre regăsire şi despre esenţa iubirii, mascată de aparenţele cotidiene. Am citit cartea dintr-o suflare… E un volum de scrisori pe care şi le trimit Louise şi Adam, doi oameni care s-au iubit şi care s-au despărţit. Ea pleacă…

11 martie 2015

Sex, shopping şi un roman, Alain de Botton

Alain de Botton e unul dintre autorii mei preferaţi. L-aş aşeza mai degrabă în acelaşi raft cu Beigbeder, pentru că, într-un fel, stilul realist al scrierilor se îmbină foarte bine cu interpretările de dincolo de înţelegerea noastră care se-mpiedică, deseori, în ritualuri cotidiene. Şi-acum, să vă explic. Se spune că unele cărţi „ne pică” în mână exact atunci când avem…

6 noiembrie 2014

Toate acele lucruri…, Marc Levy

Toate acele lucruri… e o carte uşurică, pe care o citeşti aşa, doar ca să-ţi mai omori puţin timpul. Nu se dezice de stilul romantic, aerisit şi plin de imaginaţie al lui Marc Levy, însă, ca mai toate volumele-i sale, personal, mi se pare că e doar o altă poveste, cu target ceva mai „adult” decât vârsta adolescenţei, rămânând, în…

31 octombrie 2014

Paula, Isabel Allende

Recunosc că, poate, Paula nu a fost cea mai potrivită alegere de lectură pentru seria de autor Isabel Allende. Însă, chiar şi aşa, romanul m-a ţinut „pe jar” câteva zile şi m-a determinat, prin scriitura-i fină şi presărată cu cicatrici şi zâmbete, să mă-ntorc mereu s-o deschis şi să mai citesc câte-o pagină. Spun că nu a fost alegerea cea…

21 iulie 2014

Hotarul nestatornic

Unul dintre romanele care mi-a marcat semnificativ adolescenţa timpurie a fost „La Medeleni” al lui Ionel Teodoreanu, pentru că, aveam să înţeleg mai târziu, mi-am regăsit frânturi de personalitate risipite în toate cele trei personaje copilăreşti, Dănuţ, Olguţa şi Monica. Dar nu despre asta voiam să vă vorbesc, căci am convingerea că oricine şi-ar găsi, dacă şi-ar căuta, asemănări în firile…

3 mai 2014

Acordă-mi acest vals, Zelda Fitzgerald

Mi-a plăcut foarte tare romanul Zeldei Fitzgerald. Comparat cu Blândeţea nopţii a lui F. Scott Fitzgerald şi considerat a fi chiar o replică a acestuia, volumul Zeldei prezintă povestea a doi americani ambiţioşi derulată pe acelaşi fundal al luptei pentru împlinirea visului american, laitmotivul anilor 1920. Romanul Zeldei este o poveste care curge domol, spre deosebire de volumele soţului, către un final fericit, cu accent…

28 aprilie 2014

Blândeţea nopţii, F. Scott Fitzgerald

Am terminat de citit cartea asta anticipându-i, cumva, finalul, pentru că e al treilea roman al lui Fitzgerald pe care-l citesc şi, într-un fel sau altul, am ajuns să cunosc stilul autorului care se bazează acelaşi schelet, inspirat din propria viaţă a acestuia. Din ce-am mai citit pe ici, pe colo, Blândeţea nopţii e numit cel mai bun roman al…

13 decembrie 2011

Să mâzgâlim, că doar români suntem!

Nu ştiu dacă mi se pare doar mie, dar am concluzionat (pur subiectiv, se-nţelege!) că românii sunt cei mai mari artişti ai lumii. Peste tot pe unde mergi, nu e chip să nu se ivească pe câte-un colţ de perete, de bancă, de avizier ori altceva, o mâzgâleală, un gând, o emoţie profundă, un nume, un număr de telefon ori…