Rasfoire tag

scris

14 decembrie 2016

Toți avem nevoie de modele

”Auzi, o vezi pe asta? Am impresia că te copie” îmi scrie prietena mea, cu print screen-ul doveditor al infracțiunii. ”E penibilă”, continuă ea, cu un surâs online compătimitor, în timp ce eu investighez fapta semnalată, admițând silențios că e un scenariu pe care nu-l experimentez pentru prima dată. Și, pentru că am încetat de mult să mă mai enervez pe subiectul…

12 ianuarie 2015

Cuvântul scris, între talent şi emoţie

Astăzi am învăţat una dintre cele mai interesante lecţii pe care viaţa mi le-a dat vreodată: aceea că, indiferent dacă ai sau nu un real talent pentru un anumit lucru, poţi să reuşeşti să-l îndeplineşti dacă pui în realizarea lui o bucată mare de suflet. Şi, acum, să vă explic. Eu sunt omul cu metaforele. Sunt omul cuvintelor, meseriaşul care…

29 iunie 2014

14 zile bulversate

N-am mai scris nimic de-al meu, nimic de gând, de inimă, de vis albastru, de două săptămâni încheiate. Iar undeva, pe parcursul lor, m-am gândit de cel puţin câteva ori că poate acesta-i marele final al condeiului meu tocit pe băncile facultăţii, pe băncile pustiile din parc, pe colţuri de inimă şi de copac însingurat în prag de ierni viscolitoare.…

20 iulie 2012

Oamenii care nu ştiu să scrie, şi totuşi scriu

Mă enervează la culme oamenii care, deşi pretind că au o educaţie aleasă, dobândită în afara cărţilor -aceste banale instrumente!-, gafează teribil în situaţii simple, de bază, de un bun-simţ elementar. Oameni care se dau deştepţi, umblaţi prin lume şi rafinaţi cu cele mai scumpe tipuri de artă, fac, spre exemplu, exces virgule între subiect şi predicat, ca să priveze,…

13 decembrie 2011

Să mâzgâlim, că doar români suntem!

Nu ştiu dacă mi se pare doar mie, dar am concluzionat (pur subiectiv, se-nţelege!) că românii sunt cei mai mari artişti ai lumii. Peste tot pe unde mergi, nu e chip să nu se ivească pe câte-un colţ de perete, de bancă, de avizier ori altceva, o mâzgâleală, un gând, o emoţie profundă, un nume, un număr de telefon ori…