Rasfoire tag

viaţă

18 aprilie 2015

It’s a good life, though!

Dimineaţă. Fiecare dimineaţă-ncepe aproape la fel. Cu o alarmă care sună prietenos. Cu o cafea care-aşteaptă-ncălzită, şi, dacă stocul e suficient de generos, asortată c-un pătrăţel de ciocolată. Eu cobor din pat, c-o mână-mi prind părul şi cu cealaltă-mi acopăr un căscat scăpat de sub controlul viselor, în timp ce-mi plimb silueta somnoroasă către geamul aproape deschis, prin care miroase-a…

27 septembrie 2014

Epoca în care nimic nu se mai repară

Există o tendinţă destul de dureroasă care ne face să aruncăm deseori haine, pantofi, relaţii, atunci când ele încep să se deterioreze. Fie că paguba apare ca urmare a unui uz intens ori a influenţei distructive a unor importanţi factori de risc, mai toată lumea se grăbeşte să umple coşurile de gunoi, intenţionând să înlocuiască vechiul cu noul, defectul cu noul,…

1 iulie 2014

Tu ştii cel mai bine

Uneori e incredibil de greu să iei o decizie. Uneori, viaţa îţi aşază-n cale circumstanţe la care n-ai fi gândit în veci şi care te provoacă la nopţi de chin şi de nesomn în care frămânţi, de voie, de nevoie, argumente şi contraargumente ca să te convingi şi ca să decizi ce ar trebui să faci. Şi, desigur, tentaţia e să…

6 iunie 2014

Câteva lecţii

În toată perioada asta în care am fost aşa, numai pe bucăţi, pe blog, am învăţat şi mi-am amintit câteva lucruri pe care cu greu le-aş fi înţeles, pe deplin, doar din fotografiile cu citate. Şi, dincolo de valul de dezamăgiri obscure din care am luat câteva zdravene înghiţituri, am înţeles, mai presus de toate, că nimic nu te învaţă mai…

17 aprilie 2014

Cine ne pune piedici?

Vreme îndelungată am suferit din cauza răutăţilor celorlalţi. Vreme îndelungată am plâns, m-am revoltat, m-am ofuscat până la nebunie şi nervi, până la disperare. Şi, într-un final, cu răzbunări întotdeauna planificate, dar niciodată aplicate, de cele mai multe ori am lăsat de izbelişte dorinţa mea oarbă de a-mi face singură dreptate. Iar lucrurile s-au aşezat, într-un târziu (prea) aşteptat câteodată,…

28 ianuarie 2014

În pulover şi blugi

Mi-s foarte dragi rochiile cu care mi-am umplut conştiincios şifonierele. Mi-s dragi pantofii cu poveşti, cu tocuri înainte sau medii, pe care gambele mi se modelează-n paşi mici, frumoşi. Mi-s dragi bijuteriile alese, pe care le asortez cu ocazii şi zile, mi-s dragi ţinutele clasice şi nu mă dedau de la obiceiul plăcut de-a le purta ori de câte ori…

11 martie 2013

Iubirile de păzit

N-am ştiut niciodată cum să-mi păzesc iubirile de ochii pofticioşi ai celorlalte femei. N-am găsit, până acum, metoda care să mă liniştească atunci când câte-o rivală mai blondă, mai roşcată sau mai brunetă decât mine mi-a declarat război, acaparând atenţia frontului iubit. Poate un clopot de sticlă ar fi ajutat, dar mă-ndoiesc, pentru că nici măcar el nu mi-ar fi…

5 februarie 2013

Tu eşti single, tu nu-nţelegi…

Nu ştiu de ce au senzaţia oamenii cuplaţi că, după ce şi-au reunit destinele cu câte-o jumătate, brusc se convertesc într-o altă specie. Ca şi cum s-ar aşeza o barieră între aia pari şi ăia impari, între cei singuri şi cei care au pe cineva. De parcă, brusc, planeta se împarte în două categorii distincte de entităţi între care s-aşază…